Keri Walsh are un articol foarte bun despre Rourke—ca Bowie al ecranului, etc.—stilul extrovertit, orientarea, obiecte, etc.—experienţa ‘Locului sub soare’, văzut când Rourke era licean—în ’87 povestea despre ‘Lumea dezlănţuită’—Rita în ‘Gilda’—Rourke ca anti—yuppie—perdantul masochist şi dependent—
Rourke a vorbit despre mediocritatea unui rol al lui Penn, şi homofobia lui—a avut cuvinte de apreciere pentru actoria lui Hopkins—e mulţumit de propriul rol din ‘Killshot’ (ecranizarea unui roman din ’89 al lui Leonard)—scenariul a fost simplificat, redus, regizorul e cel care a turnat ‘Shakespeare …’ (cu Paltrow) şi ‘Corelli’—Rourke menţionează de două ori ‘Halloween III’—complimentele primite de la Pacino, Duvall, Voight, Kim B.—Londra e al doilea cămin al său—îi place Megan Fox, îi insultă pe Beatty, Downey, A. Baldwin, Day—Lewis, Costner …--

În interviul acordat lui Berkwitt, Roberts vorbeşte despre anii ’70 ca deceniul marelui cinema hollywwodian—‘Conversaţia’ şi ‘Naşul’—‘the decade of the 70’s was the best era ever for making classic – great films. Leading the way with the movie “THE CONVERSATION” and the first two “GODFATHER” movies’—idolii lui sunt Donat, Brando şi Clift—

Iar articolul Sheilei O’Malley despre Rourke poate fi citit aici; e bine ilustrat.