Majoritatea antimodernismelor paseiste sunt numai critici interne şi nesincere ale lumii moderne; nivelul lor însuşi e derizoriu, registrul e penibil, la un nivel preargumentativ: sunt şarje de poşta redacţiei, elucubraţii paseiste ale unor debili care folosesc oricând au ocazia beneficiile lumii în care trăiesc, şi pe care o neagă. Critica lor e fundamental lipsită de credibilitate umană, neverosimilă, şubredă uman. Există un tâlc sociologic al reacţionarismului paseist creştin occidental; în formele derizorii, acesta nu e decât afectare snoabă, retorica lor pretenţioasă e penibilă şi şcolărească, adesea de o solemnitate stângace, situaţie în care lipseşte nu numai substratul social necesar, dar şi cel omenesc. Mai nou, fundamentaliştii catolici de cafenea îşi dau mâna cu … învăţaţii şiiţi, şiiţii sunt şi ei infailibilişti, e câteodată religia imamului ascuns.

            Tradiţionalismul acesta găunos e posac şi sălciu, penibil de mediocru.