Biserica nu trebuie să joace la cacialmaua elementară a superstiţiei, să mizeze pe superstiţia reziduală, restantă.
În acest sens, Biserica trebuia într—adevăr protestantizată, asanată, aliniată la standardul raţional protestant.
Superstiţia e zgura credinţei, dublul ei nociv, însoţitoarea malefică, terifiantă.