‘Poporul’ e o descoperire a teoriei burgheze, iar comunismul timpuriu o are în comun cu retorica umanitară burgheză, e patrimoniul inspiraţiei politice burgheze (Michelet, Hugo), nu apanajul comunismului, care nu se poate prevala de vreun monopol filozofic.
Ca atare, revendicând lărgirea genealogiei asumate de teoria progresistă, Korsch avea dreptate.
‘Poporul’, suveranitatea poporului, ideea democrată sunt refrenul şi lozinca progresismului sc. XVIII—XIX, se întâlnesc şi la Whitman şi narodnici, şi la Conu’ Leonida, şi la socialiştii francezi revendicaţi de Ralea.
În scena VIII a actului II al ‘Scrisorii …’, Caţavencu citează principiul etic al unuia dintre aceşti socialişti.