Un act al iertării poate eşua la fel ca rezolvarea unei ecuaţii [1]. Moralismul pedepsei supraadăugate e neavenit aici, şi doar împovărează, fără a elucida ceva.
Cineva poate eşua în încercarea lui de a ierta—aşa cum orice încercare poate să eşueze; faptul trebuie înţeles ca atare, nu moralizat.
Trebuie pornit de la înţelepciunea, prudenţa şi iscusinţa ‘fiilor acestei lumi’, ele nu sunt neglijabile, nici de dispreţuit; Iisus are în vedere simţul practic al omului natural, bazele naturale ale teozei, înţelepciunea empirică şi limpezimea. E o altă situaţie în care ‘lumea’, în Evanghelii, înseamnă creatul, resursele naturale, nu polul opus al divinului. Această polisemie a ‘lumii’ poate juca feste interpretării grăbite, cârpăcelii.
Trebuie început de la ceea ce naturalul poate prin sine [2]. Intempestivitatea dihotomiilor e nocivă. Iisus predică despre ‘înţelepciunea fiilor veacului acestuia’. E sublinierea pozitivităţii lumii, şi a binelui naturii—împotriva artificializării firii umane în numele ‘nobleţii’.
Trebuie pornit de la asemenea imperative practice, care spun ceva, nu abstracte.
Harul trebuie să completeze naturalul, binele firesc.
(De ex., strategia distragerii vremelnice, decongestionarea, ‘deconectarea’.)
Trebuie urmărit echilibrul firesc—nici într—o doară, cârpăcind, nici amorţind priceperea.
‘Nepomenirea’ răului, adică nezăbovirea deşartă asupra lui, e un rezultat, un efect, nu o intenţie, ci un termen de atins, efectul a ceea ce e întreprins.
Înţelegerea corectă a naturii iertării, acribia în filozofia morală, are ca urmare şi depăşirea moralizării oţărâte, a fierii. Iertarea propriu—zisă e rezultatul, nu strădania. E o eliberare, o purificare, efectul catarctic, nu strădania, năzuinţa, care poate rămâne vană.
Răul suferit trebuie conştientizat. Ceea ce e abordat oblic, adică lăsat deoparte, e patima, surescitarea, prisosul. Survine o zăbovire morbidă, un excedent, excizabilul.

NOTE:

[1] Nu în sensul că ar fi ceva deasemeni pur intelectual, strict intelectual.
[2] ‘Evanghelia după Luca’, 16: 1—8, ‘iconomul nedrept’.