Purtarea stupefiantă a muncitorilor români, după decembrie ’89—neorganizarea, lipsa oricărei acţiuni, haosul ‘apărării Revoluţiei împotriva ceauşismului Partidelor istorice’, etc.—absenţa oricărei iniţiative—mai apoi, somnul sindicatelor.
Patru decenii de promovare şi răzgâiere a muncitorimii române nu au servit la absolut nimic. Dec. ’89 fusese momentul real al unei revoluţii de stânga, posibilitatea istorică a unei mişcări de stânga, a revendicării socialiste prompte—pe lângă care s—a trecut ….