În studiul despre Nietzsche, scris postbelic, filozofia lui Lukács se axează pe dialectica naturii, în formularea lui Engels din 'Dühring': cheia ontologică a postulării unităţii realului (aproximată de filozofii), 'material' însemnând ceea ce nu e element al conştienţei, ci independent de ea (remediul solipsismului).
În studiul postbelic despre Nietzsche, Lukács se pronunţă în numele dialecticii naturii, ca principiu explicativ fundamental.