Autorii de literatură populară nu prezintă, în general, interesul uman al unui Scott, sau chiar Dumas şi Féval; ei sunt mai degrabă ca Sue, Ponson sau Cooper. Corolarul e acela că nu trebuie căutaţi în interviuri, etc.; sunt interesanţi numai în naraţiunile lor, nu şi ca oameni.
Verne putea fi interesant; May sau Baum, mai puţin. E necesară o triere. Autorul popular există numai în povestirile lui, ca povestitor. Niciunul din ei nu e Flaubert, ca să ne intereseze şi omul. Simenon e reprezentativ ca ‘sculptor’.