Determinãrile umane naturale

Determinãrile umane naturale




Pornind de la determinãrile naturale ale fiinţei umane (aspiraţiile fireşti, coordonatele biologice). Tresmontant concluziona cã naturalismul (Bergson, Teilhard, Piveteau, Grasse) nu e sortit sã ajungã într—un impas, ci are o legitimitate autonomã. Acesta e ‘aristotelismul metafizic’. Naturalismul nu e sortit sã ajungã la aiurelile lui Russell, sau ale eticienilor anti—creştini din sc. XVIII, sau ale lui Engels. Naturalismul nu e un impas. Se poate proceda pornind exclusiv de la naturã.
Jaki* credea cã ştiinţa e convenţionalã, relativã, şi neconcludentã metafizic.
Ştiinţele naturii, în sensul larg de studiu ştiinţific al naturii, de la microfizicã la etologie, nu sunt neconcludente metafizic. [Empiric, faptul e dovedit de scrierile filozofice ale unor savanţi de anvergura lui de Broglie şi Heisenberg.]
Din pãcate, tocmai materialismul dialectic nu s—a arãtat prea dispus sã beneficieze de rezultatele ştiinţelor naturii.


NOTE:

*Jaki avea o minte aşa cum o caracteriza Faguet pe aceea a lui Voltaire: logicã şi împrãştiatã.