Acţiunile umane nu sunt indiferente, nici nu sunt hotãrâte înafara fiinţei. Fiinţa e decidentã, e autonomã decizional. Actele schimbã ceva, decid. Nu sunt o formalitate. Tocmai fiindcã viitorul e unul deschis, nepredeterminat, tocmai în vederea libertãţii umane, actele sunt caracterizate de eficienţã realã. Libertatea e substanţa eficienţei umane. Când Dumnezeu predestineazã—mereu pentru binele mai multora—dã fiinţei capacitatea de a acţiona cu o eficienţã aparte. Acţiunile umane nu sunt formale, ci eficiente; existã un determinism, care derivã din limitare. Eficacitatea actelor umane e pe potriva viitorului deschis, nepredeterminat. ‘Predestinarea’ înseamnã numai cã fiinţa e conferitã cu o eficienţã aparte.