Bolşevism şi comunism. Blocada ceauşistã
Comunismul nostru a fost unul în care nu se traduceau NICIODATĂ Korsch, Bloch, Kautsky, Benjamin, Adorno, mai nimic din materialismul valabil. Dejiştii şi ceauşiştii urau cultura comunistã. Era un comunism fãrã literaturã comunistã, un comunism de analfabeţi, de satrapi. Nu se edita nimic din marea literaturã filozoficã şi politicã de stânga; cu ţârâita, câte o antologie (Fromm, Habermas, Marcuse). Un bolşevism al estropierii. O emasculare intelectualã cu adevãrat maoistã, stalinistã. Comuniştii se simţeau între ei—intelectualii erau proscrişi. A fost marea palmã datã materialiştilor apuseni—sã nu fie publicaţi deloc tocmai în ţãrile zise comuniste.
Orice marxism inteligent era, pentru ceauşişti, prea independent, prea netutelat. Nu le trebuiau intelectuali, filozofi autentici.
Emanciparea de alienare, transformatã în ideologia cea mai şablonardã, şi în limbajul de lemn cel mai dezgustãtor şi imbecil. Psitacismul cel mai servil—pe post de conştientizare şi eradicare a alienãrii. Bolşevismul nu a fost altceva—ci contrariul a ceea ce trebuise sã fie comunismul, şi marxismul ca filozofie criticã.
Atunci când chiaburii şi înavuţiţii, opincarii parveniţi, îmi predicã valorile evanghelice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu