Analiza creştinã a existenţei
Existã literaturã catolicã de psihologie practicã, de povãţuire duhovniceascã; eu o numesc psihologie catolicã, vãd cã alţii îi spun psihospiritualitate, ceea ce e pedant, însã mai ales e tautologic, fiindcã ‘spiritualitate’ nu e numai literatura strict devoţionalã, ci ceea ce discutã interacţiunea dintre psihismul uman şi temeiul ultim al existenţei. E o analizã a existenţei cu vizã direct practicã. Sunt scrieri intenţionate spre a ajuta direct.
Psihologie creştinã scriu şi Grűn, Bunge, unii rãsãriteni, Vlachos, ruşii, grecii.
Se poate porni de la Evagrie, de la practica pastoralã proprie, de la experienţã, de la cunoaşterea empiricã.
La fel ca în psihologia practicã secularã, tonul poate fi mai didactic, mai exortativ, sau indirect. Instruirea, îndrumarea se poate face mai direct sau mai indirect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu