A fi încătuşat de sensibilitatea altuia, şi a-i rămâne tributar; e nevoie de o obiectivitate critică, de distanţare, care nu e universală, ci personală, individuală, dependentă de împrejurări, ‘existenţială’. (Fiinţa se distanţează în raport cu propriile împrejurări, etc., e tot ceva ‘situat’.)

O operă nu e un obiect de expertizat tehnic, un lucru de evaluat, ci o lume cu care să ai o relaţie, variabilă, dinamică. O operă e o experienţă de trăit.