Există în eseistica lui Crumey eroarea istoriei ideilor: inventariind circulaţia noţiunilor despre pluralitatea lumilor, Crumey le tratează ca pe idei despre Cosmos, nu pentru emoţia suscitată, nu în posibilităţile lor.
Modul în care se interesează de filozofie (Platon, Leibniz, Kant, marxişti) şi de teoria literară îl aminteşte pe acela în care Engels se interesa de ştiinţă: gustul e indiscutabil.
Idealul său literar e acela al unei proze elastice, lucide, suple, transparente, vioaie, precise (Diderot, Goethe, Cervantes, Kafka, Dickens), un ideal de limpezime.