luni, 8 septembrie 2014

Jules Verne, 'O dramă în văzduh'



La Verne sunt simpatice trăsătura de umor, afabilitatea, timbrul cordial, farmecul inteligenţei literare. Acest autor solar, extrovertit şi echilibrat nu era nici htonian, nici tenebros, aşa cum o vor unii exegeţi; Verne subverteşte goticul, interpretându-l.
Verne a subvertit aşteptările, prin varietatea remarcabilă şi polivalenţa operei: aventuri exotice, anticipaţie ştiinţifică şi satirică, naraţiuni gotice, pastişe (Dickens, Dumas, Poe, Hoffmann), romane didactice şi umoristice, un univers de lumi distincte.
Prin umorul, inefabilul şi subversivitatea lui, Verne a dat didacticului ţinută literară netă. Naraţiunile lui însele pot fi polivalente. Egalul lui Defoe, Scott, Cooper, Dumas, May, le era superior lui Marryat şi Reid.

Culegerea 'O dramă în văzduh' reuneşte cinci povestiri: două capodopere ('O fantezie a doctorului Ox' şi 'Edom'), o povestire timpurie interesantă ca temă şi ca dată, şi două naraţiuni de umplutură, scrieri ocazionale, foarte amuzante.
Altfel, sunt două povestiri cu savanţi demenţi, două legate de activitatea academică de la Amiens, şi una tardivă, foarte insolită ('Edom').
Două povestiri ridică problema colaborărilor (în acest caz, familiale) ale lui Verne. Dacă e adevărat că Michel Verne a scris 'Ziua …' magnatului presei americane din sc. XXIX şi 'Edom', atunci ar fi trebuit să scrie mai mult.
Prefaţa lui Hobana e axată pe chestiunea metodei lui Verne: extrapolare rezonabilă, mai degrabă decât profeţie.
'O fantezie a doctorului Ox', de o cizelare şi un simţ dramatic ireproşabile, e şi o examinare ireverenţioasă a militarismului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu