Pluralitatea lumilor, variată (Blanqui) sau repetitivă (Cicero) nu dizolvă identitatea mai mult decât o face simplul materialism reducţionist, ci numai, în al doilea caz, iluzia unicităţii. (Asta înseamnă că însăşi unicitatea nu e o noţiune fizică, ‘atomistă’, ci un alt nume dat sentimentului identităţii.)
La Blanqui avem numai corolarul reducţionismului materialist. Repetitivitatea nu scoate la iveală mai mult decât o făcuse înţelegerea materialistă crasă.
Principiul reducţionismului atomist e în sine demoralizant.

În orizontul lui Blanqui, strădania revoluţionară îşi pierde însemnătatea nu fiindcă e rezultatul aleatoriu, ci fiindcă nu e mai mult decât suma părţilor sale.