Grost, o minte matematică, pare interesat de logica şi economia intrigii, iar empatia estetică survine numai întâmplător, ocazional, dictată şi de bunele sentimente ori de lucruri care se întâmplă să îi placă. Nu e un defect, aşa simt şi gândesc şi mulţi scriitori.
Grost are o idee despre unitatea povestirii şi eficienţa secvenţei. Ca atare, nu gustă laxitatea episodicului (şi nici goticul, suspansul, aventura, morbidul).