Acţiunile pot avea dreptatea lor, obiectivă, chiar dacă mintea nu le e aliniată; de ex., sociabilitatea, urbanitatea, sunt corecte în sine, au dreptatea lor, chiar când ea nu e gândită, percepută, conştientizată—disjungere posibilă. Există un element obiectiv suveran în acţiuni, lucrări, etc., independent de cât e perceput (bineînţeles, intenţia, direcţia contează).