În ‘Gândirea Weimar: o moştenire contestată’ (Gordon), o notă de la pag. 261 vorbeşte despre George şi Simmel—există studii de Freymuth şi Landmann—despre Rilke şi Simmel a scris Faath. I. J. Tubb citează şi el acest studiu (în ‘Boală şi pătrundere: întâlniri melancolice cu …’), precum şi articolul din sept. 1902 despre Rodin—opera de artă ca absolut imanent, prin ‘transgresarea’ (?) situării ei istorice.
Rilke coresponda cu Simmel din 1899, şi cunoştea articolul menţionat. Obiectul artistic şi situarea socio—istorică a artistului sunt polii discuţiei.
Lukács are o scriere despre George, în culegerea din 1911 (‘Die Seele …’). Benjamin are două scrieri—‘Despre Stefan George’ şi aceea din ’33. Deasemeni, Gadamer.

În 1905, Rilke i—a fost student lui Simmel.