Tocmai prin exigenţa lui, creştinismul reprezintă mai mult decât umanitatea. Protestantismul are avantajul de a reliefa natura simbolică a actelor rituale, de a evidenţia caracterul suprauman al religiei, pe care, paradoxal, o naturalizează, prin mundanizarea radicală, tocmai negând orice dimensiune supranaturală, nemundană, a actelor umane; o altă idee relevantă e predestinarea, sau sfinţenia născută. În planul eticii, gloata e dezarmată în faţa sfinţeniei, nu invers. Protestantismul nu neagă valoarea faptelor, ci interpretarea creştinismelor apostolice despre natura lor. Meritul nu poate să preceadă harul.