Citind despre controversa dintre Grillo şi Reid, am găsit o mărturisire a lui Martini despre controversa riturilor latine, rivalitatea lor; dacă pot înţelege referinţa la izul îmbâcsit al vieţii creştine generale preconciliare, a cărei experienţă nu o am, sunt rezervat faţă de progresul general survenit în atmosfera creştină după Conciliu. Se simte aici, mi se pare, un oarecare triumfalism progresist. Tot un fel de hermeneutică a continuităţii e şi aceasta, pentru că, tranşând istoria Bisericii apusene, consideră cele două părţi rezultate drept comparabile, în defavoarea primeia, şi nu ca pe două unităţi care nu pot fi comparate.