În 'Slujnicarii' (aşa cum e denumită nuvela în titlul volumului din 1861, 'Mateo Cipriani, Bergamo şi Slujnicarii), povestea lui Mitică Râmătorian, e satirizat întregul unei societăţi citadine în care ascensiunea se face prin delaţiune: nu doar amploaiaţii lăudăroşi şi inofensivi (în vremea dinaintea Unirii); bucătăreasa unguroaică schimmbă fantele valah cu un ungur care o îndeamnă să … «spioneze» pentru a parveni. Nicolae Filimon era prea inteligent pentru a crede în partide, pentru că acestea nu transcend istoria societăţii, aşadar nu pot remedia.
Acest occidentalizant satiriza liberalismul de cafenea, însă şi societatea întreagă, nu mai puţin coruptă, epoca. Aşadar, nu e o chestiune de partide — nici măcar de idei.
Simţul narativ e magistral.
Nicolae Filimon parodiază, prin scrisoarea lui Rasolescu, satira anti-liberală. Chiar satirizarea parveniţilor e parodiată, ca într-un joc de oglinzi.