Bonomia inteligentã, care nu înseamnã nici eclectism, nici placiditate, nici concesivitate, ci o dispoziţie fireascã, şi educatã, ţine şi de temperament, de înclinaţie, şi de convingeri—am gãsit—o la Bachelard, la Ep. Sigrist, ‘largheţea rãsãriteanã’—bonomia aceasta le e fireascã enciclopediştilor—nu aşilor documentãrii—deosebirea faţã de cusurgii şi înveninaţi e sesizabilã—dispoziţia seninã, inteligentã, binevoitoare, de largheţe—generozitatea realã, afectivitatea salubrã—existã oameni, temperamente intelectuale mai înclinate sã încuviinţeze, sã aprecieze, sã guste—e şi o înclinaţie cãtre gratitudine—

Ieri (marţi) am reflectat la postãrile canadezei atât pentru ceea ce e aspectul lor de jurnal, gestionarea, etc., latura neimpersonalã—cât şi referitor la postarea ei despre romanul lui Helprin—în relaţie cu ceea ce posteazã evreul canadez şi Lotar.