Semnificaţia patologicã, inteligibilã în termeni de patologie, a unei vieţi, e mai bunã decât lipsa oricãrei semnificaţii.

Verbiajul îl exaspereazã PE Léautaud—nu exaspereazã LA el, din partea lui ….

Ceea ce rezumã şi simbolizeazã.

Cu bãrbile acelea, ar fi şi de necrezut sã n—aibã dreptate.

Dum., de la 4 ¾, cafele.

Muzica îndeamnã la bucurie şi la viaţã. Altfel, scriind despre muzicã, unul are în minte The Meteors—altul se referã la cântece renascentiste, vechi armonii domoale.

Taxonomia ĕ—‘bucãţi’, spun anglofonii, recurgând la o desemnare genericã—şi neutrã—iar francezii le numesc bilete ….

Tonalitatea homaisianã a eseurilor bergeriene, vehicularea, vânturarea de locuri comune, de imprecizii şi idei de—a gata. Din oficiu, împotriva prozelitismului, a filioquismului, etc., omul platitudinilor prudente, al ideilor neriscante …. E mai bine decât capsomanii tradiţionalişti, decât gazetarii bigoţi—dar intrinsec inferior, mãrginit, semidoct—şi bont.

Cu astfel de cetitoare, mã simt ca un mai tânãr Schm., ca un progresist prizat.

Defensivitatea şi zãdãrnicia ironiei, ca neasumare, ca derobare—zãdãrnicia, prin pretextarea zãdãrniciei—invocarea zãdãrniciei, în numele inautenticitãţii defensive.

Scriu blogul pe care mi—ar plãcea sã—l citesc—mã gândesc la catolicul Watson, la rezumatul dublinezului—reluat ieri.

Ceea ce, la ‘Morgan’, e nu amuzant, ci apãsãtor, colţuros.

Nesimţirea mea, adicã—insensibilitatea.

La fel de calp, şi mai puţin interesant. Artificialitatea.

Beyle& ungurul& Gib., LA …, ‘pagina’ trãitã, evocatã.

Talmudismul& îngustimea& AS, PC, Bloy, CT, JG—nearb.. Largheţea. Bonomia inteligentã.

Dum. seara, cãtre 8 ½--The Jesus Lizard—şi al doilea rând de cafele al zilei. Cei cinci scriitori& gândul nobleţii simţii rusului. Latura elegiacã, roman elegiac. Gândul desluşirii tristeţei, durerii, etc.. Spaniolul& ruşii& naţionalit. incertã& francezii& italianul. Elevaţia simţirii, elegiacul.

Rusofilia. Gracq despre stilul lui Lenin—aptitudinile de pamfletar—simţirea. Gracq despre ruşi —Tolstoi, Puşkin, Troţki, Lenin, Dostoievski. Bolşevismul—neabjurat. Broşurile. Plachetele politice.

Bucuria cã scriu—bucuria de a scrie ceea ce mi—ar plãcea sã citesc—la alţii—aşa cum mi—ar plãcea dacã aş citi la alţii.

Antonimul relaxãrii nu e neapãrat crisparea, cu conotaţiile ei de disconfort, de ceva supãrãtor —ci poate sã fie şi încordarea, tonusul, alerta, aţintirea, ‘trezirea’ în accepţie neurofiziologicã. Cu alte cuvinte—cutare e nerelaxat, adicã alert, pe fazã, ager, prezent—nu e disfuncţia neuronalã, ci încordarea salutarã, sau strãdania necesarã.

Incapabil de o interacţiune armonioasã—sau mãcar raţionalã.

Singuraticul, marginalul, e mai nefericit, deoarece trãieşte înafara propriei fiinţe reale, ignorã natura socialã a individului, acel ‘alţii fac parte din mine’—ceea ce el ignorã şi nesocoteşte.

Ceea ce e respingãtor în sublinierea, aşa de ostentativã, a familiaritãţii cu clasicii, a complicitãţii cu clasicii, dincolo de obiecţiile vulgului nepricepãtor, elitismul ostentativ ….

Andreev, nihilistul Crãciunel, Kafka. Girarea.

Callas, Cobain.

Ilustrarea principiului gunoiului—Remarque, ‘Karenina’, ‘Bovary’—

Luni—cinci bonuri—pui, orez, bere cehã, pâine—2 ½ l. cola, şapte cafele.

Luni, dupã 11 ¾ seara—cafele.

Discutabilul literar, stilul—experienţa, cifrul—italienii—neîncrederea, italianul, amprenta, bedefilul francez, strepezirea—adulţii şi basmul—rezidente, muzicã, leafa, ziar—ce s—a ales ….

Luni seara—gândul la JG, citirea neîncetatã a unei cãrţi—pornind de la literatura experimentalã francezã, alexandrinismul, puerilitatea, renascentiştii şi medievalii, scandinavii şi aliteraţia—jocuri, convenţii—artificialitatea—mexicanul şi şarada lui. Cãrţi citibile neîncetat. Intensitatea dostoievskianã a naraţiunii teozofice franceze. Antipozii. Firescul gestului. Organicul, ca opus inautenticitãţii ludicului.
Cum citea JG, ‘Parma’ sau H de B …. 4 x ….

Cifrul experienţei.

Luni seara—citesc câteva interviuri cu matematicianul Roubaud, pe care l—am descoperit de curând, de douã s., şi care meritã sã treacã drept mai mult decât numai ‘prietenul lui Perec’—îi admir mai ales bonomia, buna credinţã—nefanatizarea—în ultimele zile fiind neplãcut impresionat de bedefilul francez şi de italianul calofil, ca sã nu mai vorbim de rusul pervers—trãsãtura lor, ceea ce, la întâiul, e apãsãtor …. Francezul sugereazã gestionarea experienţei—nu ca totalizare abuzivã—şi abstractã—însã ca inteligenţã—şi ca act de a înţelege.

H., formatul& snobul& afganul. Precizia. Mintea. Ştiinţe.

O tinereţe nebucuratã de sexualitate, de cãlãtorii. La 7 l.—tel.—termenul, remediul propus.

25’ cu Mos Def—30’ cu K. West—25’ cu Legend—8 ½’ cu Bilal.

Marţi seara, pe la 10 ½--topirea garniturii fierbãtorului, dupã încãlzirea la incandescenţã, pentru al treilea rând de cafele al zilei.

Arta, gândirea trebuie estimate folosind deprinderile din viaţã—nu invers.

Ca subiect uman, Iisus e distinct de Tatãl, e o fiinţã distinctã; ca Logos, nu e. Logosul nu e o altã fiinţã, distinctã.