Scopul criticii
Lectura strânsã preferã elucidarea a ceea ce e singular, explicarea efectului unic, a inimitabilului unei scrieri; se înţelege cã o astfel de criticã literarã nu e aceea de rutinã, a evaluãrii curente, ci una avidã de singular şi de inimitabil. Din acest punct de vedere, ‘gruparea’, taxonomia ar fi o trãdare a scrierii—o ticãloşie. Ar prejudicia etica înţelegerii literare. Lectura strânsã preferã analiza, taxonomiei. E adevãrat cã explicarea singularitãţii unei scrieri (carte, capitol, paginã sau paragraf—acest decupaj e intuitiv, afectiv, emoţional, vine din experienţã, din cititul ca atare) nu înseamnã neapãrat demontarea şi exhibarea mecanismelor lingvistice—ci poate sã fie şi succintã caracterizare esteticã.
Paleologu, Nabokov, Chartier au subliniat necesitatea de a nu amalgama însuşirile scrierilor unui autor într—un soi de imagine idealã. Acel ‘autor compozit’ rezultant e numai o himerã; nu existã decât realizãrile singulare. Transferul de însuşiri, amalgamarea sunt nocive. Scrieri diferite necesitã aprecieri deasemeni diferite. Critica literarã trebuie sã se menţinã la nivelul vederii desluşite, al aprecierii optime; de la un nivel încolo, trãsãturile se contopesc, se amalgameazã, devin imprecise. Autorul ca amalgam de trãsãturi literare nu conteazã; conteazã numai scrierile lui care rezistã, care fac faţã, care spun ceva. Ca sumã a trãsãturilor culese din diferite scrieri, autorul e o himerã neregãsibilã. Scopul lecturii e plãcerea datã de scrieri individuale. Însumarea nu e valabilã. Scopul lecturii de plãcere nu e caracterizarea de ansamblu—împotriva lui Cãlinescu, care nu citea scrieri, ci autori, Gracq citea nu autori, ci scrieri—la fel ca Paleologu şi ca Nabokov.
O astfel de lecturã strânsã rezultã într—o criticã ce nu mai e evaluativã, ci explicativã—scopul ei e explicarea efectului unei scrieri, aşadar e o criticã a ‘evaluãrii implicite’. Chiar faptul alegerii unei scrieri, pentru a fi analizatã, semnaleazã estimarea pozitivã. E ceea ce Green spune cã Wood nu face. Totodatã, e idealul de criticã al Dnei. Maitzen—aceea care explicã şi caracterizeazã, estimarea fiind presupusã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu