‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
vineri, 3 mai 2013
Eu realitatea o inteleg ca pe grade: crestinismul occidental si acela rasaritean, crestinismul si religiile asiatice, Zola si Balzac, King si Dick, Masterton, Brussolo, Slayer si Obituary, ‘Bond’ si ‘Modesty’, o scara, o ierarhizare, nu poli, opozitie, dihotomii; sentimentul e acela al trecerii la un mai bine, diferit.
[transcris din carnet]
[transcris din carnet]
Brussolo face stangacia de a iubi unele lucruri impotriva altora: dihotomizand, opunand, contrastand, vazand opozitii: intre King si Dick, King si Masterton, ‘Modesty’ si ‘Bond’, Chase si epigonii sai francezi; dar sesizeaza corect resursele de surrealism ale literaturii de gen nepretentioase, trasnite, suie, ale senzationalului care se recunoaste ca atare, ale frenetismului dezagazuit. Nu e un ganditor literar—insa e un traitor autentic, un om care stie sa guste literatura.
[transcris din carnet]
Partea de adevar a afirmatiei lui Borges e aceea ca Ortega publica mult; dar Borges era neingaduitor cu intelectualii spanioli faimosi, iar la englezi nu—l deranja locvacitatea eseistica. Ceea ce le reproseaza spaniolilor, ca descalificant, nu—l deranjeaza cand e vorba despre englezi, ale caror divagatii il incantau.
[transcris din carnet]
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)