Si inca ceva--sunt aspecte de care crestinismul n--ar trebui sa se dezica--urbanitatea, modernitatea, tonul citadin, cosmopolitismul superior si launtric. Primitivismul ranchiunos nu inseamna autenticitate. Ceva ii ramane, ar trebui sa ii ramana, in paleta crestinismului, si urbanitatii echilibrate.
Cu Freeman, eu sunt pentru un astfel de crestinism, care nu e sincretist--dar asezonat, rational.

Unul dintre inteleptii vremii noastre, preotul olivetan Laurence Freeman, ucenicul lui Dom Main [1], spunea, intr—o predica (la Catedrala din Armagh), ca ‘ignoranta zamisleste teama si mania fata de ceea ce e necunoscut’—si mai spune un alt lucru, foarte remarcabil: ‘Teologia Missei e in mod esential aceeasi cu teologia contemplarii, a meditatiei, sau a rugaciunii inimii.’
Elementele esentiale ale meditatiei sunt tacerea, linistea si simplitatea; Iisus a subliniat elementele esentiale ale rugaciunii (interioritatea, increderea, lapidaritatea si tacerea, constienta, prezentul).
Laurence citeaza si el ‘Norul …’, ca pe precedentul englez contemplativ.
Ceea ce observam la dascalii de rugaciune e ca persoana, cu istoria ei, simultan e si nu e importanta—intr—un sens, ea lamureste cate ceva—in altele, pare ceva nesemnificativ.

NOTE:

[1] E interesant ca acesta a ucenicit la Kuala Lumpur, ca functionar al Serviciului colonial (si ulterior a predat drept la Dublin), inainte de a deveni, la 33 de ani, benedictin, la Londra; abia catre 45 de ani, intr—o scoala abatiala americana, a studiat scrierile Sf. Ioan Casian (cu toate ca acestea sunt o predilectie benedictina traditionala).

Continui sa citesc interviurile rockerilor capitali—divertismentul meu predilect in aceste unsprezece zile—incepand cu unul din cei mai controversati, Trey Azagthoth (n. ’65), si urmand cu John Tardy (n. ’68), Johan Edlund (n. ’71), Holmes, Darren White, Thomas Gabriel Fischer (n. ’63); convorbirile, chiar cu succedaneele lor gazetaresti, raman un gen literar delicios . D.X. Ferris are dreptate sa ii numeasca pe Celtic F., ‘metal de avangarda’. ‘Cea mai respectata trupa de metal a anilor ‘80’—au si cantece rap, techno, si sunt taxati ca pionieri atat ai machiajului de cadavru, cat si ai metalului simfonic--Eparistera Daimones inseamna ‘la stanga mea, demonii’—Giger e mentorul lor—fiecare spectacol se incheie cu Synagoga Satanae.
Thomas Gabriel Fischer spune ca in tinerete se interesa de jazz si de muzica clasica—a crescut cu Black S., a invatat sa cante la chitara ascultand ‘V. 4’, si incercand sa cante riffurile—‘Iommi a avut o importanta masiva in viata mea, cand vine vorba de compozitia muzicala’. Vorbeste de cinemaul Republicii de la Weimar—asculta mult un album Altar of Plagues, hibrid de black si muzica ambientala—ii place jazzul lui Jan Garbarek.
‘Religia, istoria si ocultismul—si convergenta lor—au fost un interes de o viata. (…) Aceste subiecte au o semnificatie imensa pentru mine si pentru lume.’

Lui Ganderson, elvetianul ii spunea: ‘Religia e jalnica. Religia e pentru estropiati.’ ‘Spiritualitatea si religia sunt complet diferite. Sunt foarte spiritual, insa nu are nimic cu credinta sau religia.’

Abatele Keating si—a cucerit o reputatie controversata ca dascal de rugaciune; Anne A. Simpson spune ca americanul a avut perceptia naturii contemplative a crestinismului pe cand citea ‘Catena …’ Sf. Toma, cunoscutul florilegiu patristic—metoda lui a fost comparata cu a lui Vipassana sau a lui Main, benedictinul.
A fost abatele manastirii trapiste Sf. Iosif. Vorbeste cu respect despre Achaan Chah si Mahasi Sayadaw. In interviul cu Chris Grosso mentioneaza din nou ‘Norul …’, ca legitimare patristica a metodei. Citeaza cu respect contributiile lui Wilber—psihologia spirituala si transpersonala.
Meninger s—a inspirat din stravechiul tratat mistic englez, iar central se refera la centrul fiintei.
Freeman e continuatorul lui Main, celalalt pionier.
Trogloditii au salutat penalizarea curiala.

Scopenhauer se temea de 'vointa' si de femei, cu care era foarte agresiv.
La femei, limbajul diurn si cel al subconstientului sunt una; de asta, le displac teoria, abstractul, etc..

Supraestimarea. Gandirea existentiala se ingemaneaza cu viata.
Lipsa de interes a comunicarii unei impresii. Analiza. Elucidarea.
Pe de alta parte, simpatia e necesara (Barthes despre Racine a mai degraba interesant si ingenios, decat pe deplin convingator in registru esential; e dispensabil, o curiozitate a exegezei).