marți, 23 aprilie 2013

Pe Eckhart Tolle il asociasem cu rugaciunea promovata de abatele Keating.
De la el aflu si despre Schneiderfranken.
Aici, despre 'Linistea ...'.
Ceea ce, in om, incuviinteaza binele, semnificatia acestei marturii, a incuviintarii adanci. Exista mai mult decat magma diencefalica.
Maruintaiele abstracte, sau chiar fictive, ale lumii. (Ma gandeam la studiul stiintific--cantitativ al realului--descoperirea de maruntaie abstracte--sau, daca e vorba de filozofia speculativa: de scorneli.)
Caritatea e nejudecarea, virtutea cea mai inalta, esentiala, singura cu adevarat trebuincioasa, si care nu inseamna apatia indiferentei, ci stradania empatiei, deschiderea, prezentul, ziua mantuirii.



E neadevarat ca ura ar fi o forma a iubirii; ambele, insa, pot sa fie forme ale pasiunii—adica, pot fi intense. Nu iubirea, ci pasiunea explica intensitatea care poate fi atinsa de ura. Se crede ca ura e reversul, fiintial, al iubirii; insa e antipodul ei.
Ura nu e explicata prin iubire, ci, atunci cand e intensa, prin pasiune. Uram, daca uram, cat uram, nu cu iubirea intoarsa pe dos, ci cu pasiunea. E altceva. Intensitatea urii e data de pasiune. Dar daca uram, nu iubim; altceva e furia geloziei, distructivitatea dezamagirii, etc..
Femeile au, mi se pare, o perceptie confuza a acestor lucruri, o intelegere indistincta si partiala. Exista ura neechivoca, placerea de a injosi—cu toate ca poate fi insotita de dorinta sexuala.



Probabil ca Marcion nu apartinuse gnosticismului principal, mai mult decat a apartinut crestinismului principal, apostolic.