Duminică seara, la Missă, lecturi din Sirah (ranchiună, răzbunare, iertare), ‘Romani’ 14 (‘Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine’), Sf. Matei (‘milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat …’); parabola face parte dintr-o cateheză eshatologică, despre Împărăţie. Se cuvenea ‘ca şi tu să ai milă …’.
‘Romani’ 14.7 mi-a făcut o impresie deosebită, una din cuprinderile lucide ale destinului omenesc, şi mi-a amintit a şaptesprezecea meditaţie a lui Donne (‘Nunc lento …’).
Parabola de la Sf. Matei e despre milă, îndurare.
Visele au fost despre îmbrăţişare (sb.), locuinţă (dum. dim.), mâncare (luni dim.).

Zilele acestea am continuat să mă gândesc la natura exegezei făcute de Sf. Ioan Zlataust unor versete din ‘Romani’ 9 (20-23): ‘numai cu acest scop a luat Apostolul acest exemplu, adică pentru a ne arăta supunerea cea nemărginită …’, ‘exemplele nu trebuie a fi luate toate în sens general [1], ci, alegând numai ceea ce …‘, ‘să nu crezi că vorba a fost zisă de Pavel cu privire la creaţie, sau la vreo silire oarecare a voinţei libere, ci numai la deosebirea cea mare …’, ‘exemplele trebuie a fi luate numai într-un singur înţeles, anume acela de a nu contrazice pe Dumnezeu’, ‘exemplele trebuie a fi mai mari decât faptele ce ne stau înainte …’ (omilia XVI la ‘Romani’). Mai mult, Sf. Ioan Zlataust atribuie o semnificaţie ascetică versetelor: Sf. Pavel se smereşte, ‘ca unul ce pretutindeni şi în orice ocazie încununează numai buna intenţie şi voia liberă a omului’, adică îşi moderează încrederea în sine, accentuează rolul harului, se împotriveşte orgoliului. Dumnezeu nu a creat voinţa coruptă. Răbdarea e acordată pentru îndreptarea cuiva, nu pentru condamnare.
Sf. Ioan Zlataust atrage atenţia asupra faptului că niciun olar nu ‘hotărăşte mai dinainte’ ‘necinstea vaselor’. Nu aşa se întâmplă; prin urmare, dacă Dumnezeu e ca un olar, ca un artizan, nu sorteşte necinstei nimic din ceea ce crează. Aşadar, exegeza urmează logica naturală a analogiei. Analogia vaselor e interpretată ca exagerare pedagogică (‘dacă [exemplele] nu vor fi mai mari, nu vor putea atinge …’). Dumnezeu a ‘stat întru multă răbdare’ ca să-l aducă la pocăinţă pe nelegiuit.


NOTE:

[1] În mod global, exhaustiv, integral.