Într—un articol francez despre black gãsesc o genealogie interesantã a vocii black—Kilmister, Cronos, Quorthon—prin ’85, Dead (care era suedez, însã cânta la norvegieni), dar tot de la Cronos pornesc şi Araya, Schuldiner, Venom e rãspântia.
Francezii par sã nu creadã în neutralitatea tonului. Drept care, asezoneazã cu aparteuri, etc.. Articolul francez e stricat de aprecieri neavenite despre vocea lui Filth, obiceiul francez de a mima dezinvoltura inserând aparteuri conversaţionale, etc., tot ceea ce destramã neutralitatea tonului, dându—i o degajare inoportunã.

Importanţa muzicii cehe, greceşti, elveţiene, canadeze, pentru istoria black—ului. Scenele black naţionale.