Kazuo Ishiguro ca efigie a banalitãţii
În mod cert, Ishiguro nu e de teapa plebeului Stross; însã gusturile lui muzicale sunt banale, convenţionale—iar trãirile despre care vorbeşte sunt cam la fel, e gata sã mizeze pe muzicã—dar pe o muzicã de duzinã. În dum. în care am ascultat emisiunea muzicalã englezã cu Ishiguro citisem şi un interviu al lui Stross, evreu englez, şi am remarcat deosebirea de ton—tonul de intelectual educat, cam banal, civilizat, al japonezului, şi tupeul neandertalian al evreului—contrastul se configura de la sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu