Despre icoanele blogului
Descinzând, icoanele tutelare ale acestui blog sunt: mai întâi, icoana fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului, ‘Îndrumãtoarea’, de la Mãn. Mihai Vodã din capitalã (se zice cã existã vreo cinci icoane fãcãtoare de minuni ale Deiparei în bisericile bucureştene; aceasta este donaţia unui monah atonit din sc. XVII); a doua îl reprezintã pe Sf. Grigore al Tesalonicului; a treia, pe Sf. Marcu Eugenicul; a patra, pe Sf. Paisie; a cincea, pe sfinţii stareţi ai Optinei; a şasea şi a şaptea imagine sunt portretele lui Iosif al Peşterii şi Partenie Ciopron. În mare, icoanele ilustreazã tradiţia isihastã—de la Sf. Grigore al Tesalonicului, la Iosif al Peşterii, a cãrui canonizare e aşteptatã; întâia icoanã e atonitã, iar Partenie Ciopron a promovat reluarea legãturilor Bisericii româneşti cu Sf. Munte. Comparativ cu fostul meu blog, pe acesta icoanele au o plasare mai discretã, însã nu sunt mai puţin definitorii pentru tendinţa profesatã—de aceastã datã, una decis şi integral rãsãriteanã; diagrama acestor icoane am ales—o într—o dum., revenind de la Missã, la douã zile dupã ce rostisem câteva rugãciuni la Mitropolie şi cu douã zile înaintea inaugurãrii noului blog, intitulat aşa dupã un roman chinez medieval şi dupã o veche carte de cãlãtorii a lui Boris Buzilã (‘Soarele—Rãsare’, ‘Rãsãritul’ şi ‘întâmpinarea Soarelui’ se referã la nişte repere geografice, şi abia apoi la semnificaţia religioasã).
Sf. Marcu al Efesului mã intereseazã ca autor filocalic şi ca om de rugãciune, nu ca polemist anti—latin; iar ca vindecãtor, meritã o evlavie aparte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu