Însemnările lui Cezar Petrescu despre ritmul romanului şi diversitatea stilistică necesară (viaţa fiecărei opere cere mijloace distincte, pentru dinamica ei unitară), chiar în interiorul operei unui aceluiaşi autor, explică legitimitatea predilecţiei lui Gracq pentru opere, nu pentru autori: operele sunt diferite (iar succesul găsirii ritmului cuvenit e şi el diferit, inconstant). Fiecare operă impune ritmul propriu, inconfundabil, inefabil, nesubsumabil unor tipuri stilistice, ci însăşi suflul unic al acelei opere.