Dar nu ştiu dacă acordarea titlului de economist chiar e meritată.
A început cu dilatarea vocalelor.
Probabil că era mai degrabă un ambiţios, şi un programatic—într—o vreme în care ambiţia literară

, ambiţia artistică în general, treceau (încă) drept foarte onorabile. Mai e probabil şi că avangarda lui, postbelică, le—a părut unora demodată, desuetă—prea în gustul dadaismului. Nu a trecut neremarcat—dar nici nu a patronat avangarda franceză. Şoca tot în felul interbelic—deşi cu scientismul care a avut curs după Al doilea război …. Internaţionala letristă (letriştii dizidenţi) a cunoscut un răsunet confidenţial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu