Théophile Gautier, exeget al lui Baudelaire

Théophile Gautier, exeget al lui Baudelaire




Gautier acordã o mare atenţie portretului fizic al lui Baudelaire, adicã personajului Baudelaire, într—o scriere onorabilã care e simultan portret, memoralisticã evocatoare şi încercare de analizã literarã, nu întru totul convingãtoare, mai mult un fel de inventar neinspirat, o asortare de însemnãri şi de pretenţii explicative; posteritatea nu a ratificat întru totul preţuirea înaltã pe care Gautier o acorda versurilor lui Baudelaire.
Altfel, critica lui Gautier nu explicã nimic, nu lãmureşte nimic—ci doar descrie într—un mod plat, cras.
Scrisul lui Gautier ilustreazã prisosul şi neglijenţa—şi, mai ales, facticitatea. Diversa criticã literarã a lui Gautier e, cumva la antipodul aceleia a lui Baudelaire [1], însemnatã de un amatorism funciar şi de peroraţie neconvingãtoare, de o harababurã de spice înmãnunchiate la întâmplare.


NOTE:

[1] Proza criticã a lui Baudelaire e scânteietoare. Şi cine ştie dacã Baudelaire nu va fi fost un mai mare prozator, decât poet?
Ca scriitor, Gautier a fost apreciat de Stevenson şi de Faguet; mie nu mi—a plãcut nimic din ce—am citit al lui—nici la 10, nici la 32, nici la 33 de ani. E semnificativ cã nici Gracq, nici Poulet, nu se intereseazã de Gautier; mi se pare cã primul se referã la memorialistica acestuia despre grupul din jurul lui Hugo.