Am văzut-o pe Alexandra Neldel în Die Wanderhure, un surogat sordid, faux Verhoeven, fantasmagorie picarescă vulgară, pe potriva nivelului celor de azi, absolut nedemn de frumuseţea protagonistei; însă Alexandra Neldel mi-a plăcut foarte mult, cu toată falsitatea interpretării (de ex., reunirea iubiţilor).