‘Cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile mele de căile voastre şi cugetele mele de cugetele voastre’ (Isaia 55.9).
Versetul enunţă, însă, şi diferenţa dintre existenţa pământească adevărată şi surogatul existenţei. Cerurile sunt departe de pământ, însă infernul e departe şi de Cer, şi de pământ, care e la mijloc. Enunţului apofatic îi corespunde şi mesajul de încurajare.
Înţelesului literal îi corespunde un înţeles simetric, deopotrivă de adevărat. ‘Fii mai uman, nu fi absurd, ai bun simţ, nu te mai chinui, trăieşte pe pământ, nu în infern, nu fi nici arogant, nici credul, nu te îngrozi de mine.’