‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
sâmbătă, 30 mai 2015
Caritatea, îngãduirea, cuviinţa sunt mai presus de echitate, întrec echitatea. Sã nu fiu echitabil, ci caritabil. Complementul poruncii despre caritate (şi pãzirea ei) e acela despre nedivulgare, nediluare.
Autocritica nu e pisãlogeala maniacalã a creştinismului obişnuit.
Cei cãrora le place viteza; pentru mine, lectura grãbitã e o experienţã dezagreabilã.
Vin. la amiazã mai aveam 5,1 milioane (şi cele 16 milioane, pe card).
Vin., la 11 seara, mai aveam 7 ţigãri.
Vin. seara, 138 & 72,5 mii, şi trei bonuri [ţigãri II & cotlet, flan, ciocolatã, îngheţatã, pâine, cola, alimentul pentru H.]; vin., 180 & 20 & 66,5 & 139 & 20 mii [bilete & prânz & ţigãri & cafele]. Joi, 40 & 138 & 116 & 30 & 40 & 138 mii [cola II & ţigãri II & cinã & cafele & cola & ţigãri I]. Sb. dim., 300 & 80 mii [ziare & şosete].
Piese. Capodopere.
Obişnuirea cu operele, în sensul bun, emanciparea de o primã impresie, obişnuirea. Câştigul de profunzime.
Perspectiva însuratului & cruzimea, flanul, dispreţul. Inefabilul.
Când propriile idei greşite îi sunt atribuite altcuiva.
Dacã Van J. nu e un motiv pentru a vedea un film, nu e nici un motiv pentru a nu-l vedea.
Oamenii au puţine motive, şi multe pretexte.
Aspiraţia cãtre inefabil trebuie completatã cu aptitudinea de a-l recunoaşte şi trãi, de a-l parcurge.
Wilde afirma decizia de a trece de la durere, la fericire, la fericirea integralã, neştirbitã, nu de la fericire, la detaşare; iar experienţa irlandezului nu contravine parcursului uman firesc, ci include etapa restriştii. De aceea, glosa steinhardtianã e absurdã, şi confuzã.
În ‘animaţia computerizatã’, maşina interacţioneazã cu maşina, maşina aratã maşina; kitschul e identic şi la grafica generatã electronic: lipsa de interes natural, artificialitatea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu