vineri, 29 iulie 2011

Nişte romane preferate

Nişte romane preferate




‘Dafnis şi Cloe’
‘Teagene şi Haricleea’
‘Noua Eloizã’
‘Paul şi Virginia’
‘Manon Lescaut’
‘Clarissa’
‘Mãnãstirea din Parma’
‘Crinul din vale’
‘Logodnicii’

Alegând aceste romane, aveam în minte reprezentarea idealizantã a iubirii, pe Gide despre romanul englez, Dna. Woolf despre romanul francez, Stevenson, stiva de romane de iubire gata alese, şi cititoare de romane de iubirea—cea cãreia, odatã, îi plãcea sã citeascã romane de iubire.
Iubirea e cel mai important subiect al literaturii.
La unii (Beyle, Flaubert, Conrad, Meredith, Dumas, Dickens, Thackeray, James, Maupassant, Dostoievski), e numai o temã între alte teme—romanele lor sunt ŞI DESPRE iubire—iubirea îşi are, la ei, locul şi ponderea sa—de obicei, ca parte a realitãţii umane, ca reprezentabil al umanului. E ambiţia, cel mai adesea realistã, de a descrie mai mult decât numai iubirea. Verne e interesant—iubirea şi cãsãtoria sunt teme ale lui.
Romanul idilic, sentimental şi idealizant, acela analitic (Constant, Fromentin, Gide, Holban) şi, câteodatã, acela modernist (Nabokov) e acela care vorbeşte numai despre iubire.
Idila, reprezentarea idealizantã cautã simplitatea desenului. Existã o înfrigurare şi un fior al idilei.
Vremea lui Petrarca, sau când lumea avea vreme pentru Petrarca.
Naraţiunea sau literatura idilicã e aceea pentru care subiectul nu e personajul, sau ‘analiza’, ci iubirea însãşi. Interesant nu e personajul, ci descierea bucuriei iubirii. Pentru mine, literatura iubirii e o notã la un verset al Sf. Pavel. Sf. Pavel rãmâne marele teolog creştin al iubirii.
Existã naraţiuni de iubire, consacrate (numai) iubirii—şi altele, mixte.
Existã romanele mixte, ‘diverse’—şi existã acelea care vorbesc mai degrabã despre destine, cautã sã caracterizeze destine, mai degrabã decât numai iubirea. Subiectul lor e mai degrabã un personaj, itinerarul unui personaj—sau o lume.
Existã romane care nu sunt ale unei iubiri, ci ale unui personaj—sau ale unui grup. În ele, iubirea caracterizeazã personajul, nu invers. Personajul e caracterizat de iubire—de modul cum trãieşte iubirea, de trãirea sa eroticã.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu