‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
marți, 5 februarie 2019
Extraordinarul literaturii lui Brumaru îl reprezintă faptul că virtuozitatea lui era una nemaiîntâlnită, că ceea ce era «numai virtuozitate» (?) era simultan «cu adevărat virtuozitate», virtuozitate veritabilă, absolută, că virtuozitatea aceasta formală e, de fapt, excepţională, un har, ceva acordat foarte puţinor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu