Eu nu cred că autoritatea teologică a Sfântului Dionisie în Răsărit (Ioan, Sf. Maxim, Sf. Ioan Damaschinul, Sf. Gherman, Sf. Grigore al Tesalonicului) şi Apus (Sf. Grigore Dialogul, Sf. Albert, Sf. Toma) a depins în primul rând de atribuirea identităţii. Cred că aceşti teologi foarte experimentaţi aveau drept criteriu principal meritul filozofic al operei atribuite Areopagitului. Altminteri, aceasta ar fi avut soarta atâtor apocrife. O atribuire nu e suficientă. Altitudinea gândirii a fost aceea care a convins. Atribuirea acestei opere, Areopagitului, a părut credibilă numai pentru că meritul ei intrinsec era corespunzător.