Am văzut, la TV, Northern Lights, 1978, regizat de Hanson, film căruia îi lipseşte sobrietatea absolut necesară unei drame ţărăneşti; Northern Lights e, de fapt, un portret, însă emoţia e retorică, iar dialogurile, artificiale. Senzaţia e de afectare şi de contrafacere. Partea etnografică (logodna, înormântarea, treieratul, sărbătoarea recoltei, ipoteca, grâul, executarea) e bună, ca şi rolul logodnicei. Naraţiunea rămâne embrionară, iar întregul e eterogen (etnografie, idilă rurală, politică, din care J. Hanson ar fi trebuit să sintetizeze o reprezentare complexă, însă care par disparate, şi nu din cauza verismului, a principiului verist). Nu e simpla secţiune prin existenţa socială.