Se afirmă că sufletul copilului nu se poate împotrivi, nu se poate opune harului; dar nici nu îi poate răspunde. Sufletul copilului nu se poate opune harului, din acelaşi motiv pentru care nu îi poate răspunde, harul nu găseşte substratul pe care să acţioneze.
La originea pesimismului implicat de practica Botezului timpuriu sunt afirmaţiile Ap. Pavel despre suferinţa Creaţiei; Iisus vorbea despre păsări, crini şi bucuria naşterii unui om, Ap. Pavel predica despre sclavia Creaţiei, despre efectele Căderii, şi pedeapsa cuvenită celor nevinovaţi, care nu au vreo vină, dar au urmările, aşadar vor fi pedepsiţi pentru urmări, în absenţa vinei.
E o chestiune de autoritate a canonului: afirmaţiile Sf. Pavel nu pot să aibă infailibilitatea acelora ale lui Iisus. Ne-am botezat în numele Treimii, nu în numele Ap. Pavel.